Membri

Povesti de succes

Luna Solai, o poveste gustoasă de succes

Producătorul uleiurilor comercializate sub brandul Luna Solai este unul dintre cei peste 40 de membri ai AgroTransilvania Cluster. Prezentăm, în continuare, povestea de succes a acestei afaceri de familie din domeniul agro.

Luna Solai este un brand de uleiuri presate la rece, care a pornit dintr-un mic sat din inima Transilvaniei, numit Luna, de unde şi denumirea brandului. Povestea producătorului acestor uleiuri a început în 1998. Atelierul familiei Tulai din Luna, judeţul Cluj, producea ulei presat la rece mai mult ca un serviciu pentru agricultorii din zonă. Oamenii veneau cu sămânţa de floarea soarelui şi plecau acasă cu uleiul. În toamna anului 2011, Felicia Tulai a decis să renunţe la locul de muncă pe care îl avea la Bucureşti, în cadrul unei multinaţionale, pentru a se întoarce acasă ca să se ocupe de afacerea de familie.

Primul an a însemnat lansarea site-ului şi promovarea afacerii. Au urmat apoi lansări noi de produse: ulei de nucă şi ulei de rapiţă, participări la târguri internaţionale şi promovarea numelui. Luna Solai a început in 2012 de la un singur produs, uleiul din seminţe de floarea soarelui obţinut prin presare la rece şi a ajuns în 2015 cu un numar de 6 tipuri de seminţe şi 9 uleiuri (floarea soarelui, in, dovleac, nucă, rapiţă, cânepă şi cele aromatizate cu piper, cimbru, busuioc).

Mica afacere de familie a crescut în valoare an de an, atingând în 2014 nivelul de aproape 50.000 de euro, dublu faţă de anul anterior, conform datelor de la Ministerul de Finanţe.  Una dintre cele mai importante distincţii a venit pe 30 noiembrie 2014, când afacerea Luna Solai a primit statutul de furnizor al Casei Regale din România.

”Membrii Familiei Regale a Romaniei, au dovedit de multe ori că apreciază şi promovează produsele locale, autohtone. A fi Furnizor al Casei Regale a României înseamnă o importantă recunoastere a calităţii deosebite de care uleiurile presate la rece Luna Solai beneficiază din partea Familiei Regale a României. Calitatea de furnizor este conferită persoanelor sau companiilor comerciale care au asigurat livrarea de bunuri sau servicii către Casa Regală, timp de cel puţin un an, se acordă pe o perioadă de 3 ani cu posibilitatea de prelungire”, a explicat Felicia Tulai, brand-managerul Luna Solai.

În prezent, Luna Solai furnizează Casei Regale toată gama de produse, respectiv uleiul de floarea soarelui, in, dovleac, cânepă, rapiţă, nucă şi cele cu mirodenii.

Felicia Tulai are însă planuri mari pentru Luna Solai. Pe lângă vânzările tradiţionale, prin intermediul propriului magazin online, magazinele cu profil naturist partenere, băcănii sau târgurile de profil din ţară şi străinătate, brand-managerul Luna Solai poartă discuţii şi cu alte nume mari din România şi din Europa pentru alte contracte de furnizare. Totodată, ea intenţionează să investească într-o nouă linie de producţie. Ultima distincţie primită este acordarea a două stele de aur Michelin, din partea Institutului de Calitate și Gust de la Bruxelles. Citiţi mai multe despre această distincţie AICI.

 

 

Moldovan - Carmangeria Sânnicoara, sau meşteşugul învăţat în familie

Moldovan Carmangeria Sânnicoara, una dintre cele mai importante companii clujene de pe piața cărnii și preparatelor din carne, este dovada vie a faptului că meșteșugul învățat în familie, dedicarea  și respectul pentru client sunt acele ingrediente care construiesc o afacere durabilă.

Înființată în 1994 de către Ștefan și Cosmin Moldovan, tată și fiu, sub numele Cosm-Fan Carmangerie, societatea a produs inițial preparate din carne după rețete tradiționale într-un mic atelier de tranșare și  prelucrare a cărnii aflat în curtea gospodăriei familiei. Gustul autentic și calitatea produselor au determinat în timp o creștere constantă a afacerii, proces ce a permis extinderea atelierului și deschiderea unor magazine proprii.

Pentru a face lucrurile cu rost și cât mai bine, familia Moldovan a început în anul 2005 să investească într-o fermă de vite de la Mociu. Aici, într-un mediu sănătos, echilibrat și natural, cresc peste 230 de vaci din rasele Charolaise, Alb-Albastru Belgian, Limousine și Angus. Ferma trece în prezent printr-un proces de modernizare, în ea investindu-se 1,5 milioane de euro pe baza unui proiect FEADR.
În anii 2007-2008, compania a fost reclădită din temelii cu ajutorul unor fonduri SAPARD, care au mers mai ales înspre modernizarea și tehnologizarea spațiului de producție. Această investiție a fost pilonul central în dezvoltarea ulterioară a carmangeriei și a dus atât la extinderea rețelei de magazine și a numărului de angajați, cât și la diversificarea portofoliului de produse.

Așa se face că Moldovan Carmangeria Sânnicoara are astăzi 27 de magazine în tot județul Cluj și este în Top 100 al companiilor clujene, cu 210 angajați. Portofoliul de produse număr 120 de sortimente, începând de la cârnați, salamuri, afumături, șuncă, crenwurști și terminând cu tocături marinate și cărnuri proaspăt tranșate.

Anul trecut, la aniversarea a 20 de ani de existență, afacerea familiei Moldovan a trecut a trecut printr-un complex proces de rebranduire, aducând în secolul XXI conceptul de magazin de carne. În noile magazine Moldovan clienții au posibilitatea nu doar de a cumpăra produsele carmangeriei, ci și de a le gusta. Totodată, li se oferă consultanță în prepararea cărnii sau a condimentelor folosite. Dorința familiei Moldovan este de a reînvia astfel tradiția vechilor măcelării și de a duce acest meșteșug mai departe.

Ferma de oi a profesorului dr. Toma T. Mugea, o poveste europeană de succes

 

AgroTransilvania Cluster: Cum a ajuns un medic renumit, specializat pe chirurgie plastică să crească oi?

 

Toma Mugea: Atunci când m-am apucat de crescut oi eram în afara serviciului, deci nu pot să spun că eram chirurg. Eram undeva la munte, la o cabană, şi în vecinătate erau mai multe turme de oi. M-am împrietenit cu unul dintre ciobani, ei veneau în vizită la mine la cabană, pentru că mie îmi place să găstesc, făceam în două-trei ore trei-patru feluri de mâncare şi simţeau foarte bine. Stăteam la lumânare, că nu aveam curent acolo, povesteam, mai mergeam la ei la stână şi mă tratau cu brânzeturi, ouă şi ce mai aveau. I-am întrebat cum pot să fac să vii să ai un rând de muls? Regula acolo, la Mărişel, era că dacă ai patru oi, să îţi vină rândul la muls o dată, într-un senzon de vară. Aşa că am cumpărat patru oi. Nu m-am gandit niciodată să îmi fac fermă, să trăiesc de pe cele patru ori sau să le înmulţesc. A fost un spectacol atunci când ne-a venit rândul la mult să mergem cu soţia mea şi cu copiii să participăm. Turma staului avea 500 de oi, a fost o cantitate bună de lapte. Din laptele celor patru oi ale noastre am făcut caş, am făcut urdă. Am început să merg pe la târgul de oi de la Gilău, care e în prima vineri din lună şi, dacă ni se părea nişte animale mai frumoase, le cumpăram. Aşa am ajuns la un număr de 25-30 de oi alese pe sprânceană. Le-am lăsat în grija unuia dintre prietenii mei din Mărişel. Prin spor natural şi prin ce am mai cumpărat s-au făcut 50. Doar că ciobanul meu a trebuit să vină la muncă la oraş şi nu a mai putu avea grijă de oile mele. A fost momentul în care m-am trezit cu 50 de oi şi m-am simţit strâns cu uşa să îi spun: ia-le tu şi fă ce vrei, ceea ce nu am vrut să fac şi, cum nu îmi place să fiu strâns cu uşa, am decis să le ţin.

 

De la patru la 2oo de oi 

 

Am angajat un cioban care nu a dorit să vină decât cu fiul său. Le-am făcut contact, ca să nu mai păţesc şi de data aceasta să plece ciobanii şi eu să nu am niciun document prin care să îi oblig să respecte o înţelegere. Ei, să ai doi ciobani plătiţi cu carte de muncă şi 50 de oi este o prostie. Şi atunci am mai cumpărat 200 de oi. Aşa a început toată aventura. Am cumpărat tractor, am cumpărat remorcă. Toată iarna m-am ocupat să duc acolo tot ce era nevoie. S-a făcut luna mai când s-au terminat fătările, trebuia să înceapă mulsul şi plimbatul oilor pe păşune. Cei doi ciobani, tată şi fiu mi-au spus: domnu’ doctor, noi de mâine nu mai venim, pentru că mergem la pădure, la lucru. Le-am sspus că au un contract, pe care trebuie să îl respecte. Răspunsul a fost: faci ce vrei. Am plecat cu un prieten din Mărişel, ne-am dus în Sălaj, am ajuns la nişte ţigani care stăteau în nişte condiţii pe care le mai vezi poate în India, într-o fundătură de sat, într-o mlaştină, în case cu paie, cu chirpici, dar parabolice la fiecare geam. A venit ciobanul Stelică care spune că a lucrat cu sibienii, iar a lucra cu sibienii este o carte de vizită foarte importantă. Şi acesta a vrut să vină numai cu nevasta şi cu fetiţa lor de şase luni. După o negociere de două ore, împreună cu prietenul meu, i-a luat, i-am pus în maşină şi i-am dus sus la Mărişel, într-o cabană de pe păşune. Dar cabana aceasta era din scânduri prin care trecea vântul, iar soba scotea jumătate de fum înauntru. I-am lăsat cu inima strânsă acolo. Aşa că m-am decis să construiesc o locuinţă civilizată acolo. Am început contrucţia, am început să căutăm apă, dar nu am găsit. Cineva m-a îndrumat către Căpuş că ar fi o păşune de închiriat acolo. Locul era splendid. Am încheiat un cotnract cu primăria de acolo şi am decis să mutăm stâna acolo. Am făcut un saivan pentru oi, am făcut o locuinţă pentru cioban, cu grup sanitar, cu tot ce avea nevoie. Aşa a început toată povestea, fără niciun plan. Toţi m-au forţat să mă duc înainte. În fiecare an am făcut câte ceva. E ca şi o maşină, nu ai nevoie numai de volan şi roţi, vrei să mai ai şi uşi la ea. Acum încercăm să fie toate conform normelor active acum în Europa. Am zis ca dacă tot o facem, să o facem ca la carte, ca să nu schimbăm, peste doi ani, lucrurile. În acelaşi timp, am lucrat şi la efective, în sensul că, dacă la început aveam o combinaţie de oi de mai multe rase, iar unele oi nu aparţineau niciunei rase pure. Încet-încet, am ajuns să avem doar oi ţurcane româneşti. Am cumpărat în urmă cu patru-cinci ani un lot de mioare de la Bistriţa de ţurcană albă. Am cumpărat berbeci. Şi acum pot să spun că sunt mulţimit cu efectivul pe care îl am. Ne vom în înscrie şi în Registrul de control, pentru a fi recunoscuţi ca fiind deţinători de animale cu origine controlată. În condiţiile acestea, subvenţia poate să fie mai bună, se va acorda subvenţie şi pe calitatea îngrijirii animalelor. Noi am făcut lucrurile acestea de şapte-opt ani, înainte să vină reglementările europene. De multe ori ţăranii spun că doctorul ştie, că are cunoştinţe, dar am făcut totul din instinct. Acum am realizat şi o linie de procesare a laptelui, un traseu de prelucrare, nu e o fabrică. Este o terasă, totul este împrejmuit. Intri într-o incintă, pereţii sunt lavabili, pot fi uşor dezinfectaţi, este un vestiar, un grup sanitar, apoi treci printr-un mic birou în care se pot face analize la lapte, e zona de prelucare a laptelui. Apoi e zona în care telemeaua intră la maturat şi camera frigorifică, în continuare. Deci este un lanţ de camere în care se petrece acest lucru. Nu este nimic inox, în afară de ţeava prin care curge laptele. Laptele se varsă într-o pâlnie cu filtre. Nu folosim inxuri şi pompe pentru că este un produs tradiţional. Avem prese care sunt acţionate de nişte greutăţi care sunt din marmură, care s epot suplimenta până se obţine stoarcerea dorită. Noi nu folosim acel sistem de melci care aplică o presiune inegală. Cutiile în care se stoarce brânza sunt din lemn de paltin. Am obţinut această recunoaştere ca produs tradiţional, am înregistrat marca Ijarul ca şi telemea stată în zăr, avem mai multe denimiri rezervate la OSIM, tocmai în ideea că vrem să diversificăm producţia. Avem o telemea ţinută în ulei presat la rece cu diverse arome, avem caşcaval. Sigur,cantitatea de lapte fiind mică în ultimii ani, pentru că au fost ani grei, cu secetă, am ţinut mieii împreună cu oile şi atunci laptele pentru procesat a fost mai puţin. Deci avem o limită la cantitatea de brânzeturi, iar noi nu cumpărăm lapte de la altcineva. Tot ce se produce în fermă este certificat bio. Aşa am ajuns şi să fim recomandaţi pentru a obţine calitatea de Furnizor al Casei Regale a României.

 

Unde desfaceţi produsele dvs.?

 

Produsele naostre le desfacem puţin, doar de reprezentare. Vindem produse sub marca Ijarul în magazinul AgroTransilvania Cluster amplasat în faţa supermarketului Auchan din Iulius Mall şi în standul clusterului din Carrefour din Polus Center. Însă, neavând o persoană care să se ocupe strict şi de treaba aceasta, lucrurile merg mai încet. Nici nu ne-am străduit foarte tare pe linia aceasta pentru că au fost alte priorităţi. Acum ne-am orientat şi spre obţinerea mielului de carne transilvan. Am reuşit să obţinem şi un certificat OSIM. Vrem să creăm acest brand al mielului de carne transilvan pentru ca cei care cumpărăr din europa să aceşti mieluţi provin dintr-o anumită zonă. Or, Transilvania este foarte cunoscută şi prin itoria ei, şi prin vizitele regale din Marea Birtanie, deci am mizat pe această deschidere. Ce înseamnă mielul de carne transilvan? Înseamnă o combinaţie între oile ţurcane şi berbecii de carne care pot fi Cap negru german, Hampshire, Ile de France sau altceva. Avantajul este că va fi confomaţia tatălui, dar calităţile gustative ale produselor vor fi autohtone, pentru că aceste animale nu sunt hrânite cu granule, nu stau în saivane care nu văd niciodată lumina soarelui, ci vor paşte în pace pe pajiştile noastre.

 

Ce planuri de viitor aveţi?
Vrem să îi ajutăm pe cei 500 de membri ai Asociaţiei Ijarul, crescători de oi şi capre să se dezvolte, să le punem la dispoziţie nişte informaţii prin care să poată să îşi realizeze obiectivele lor. Noi ne ocumpăm acum cu obţinerea unor condiţii mai bune de desfacere a mieilor, să primească preţuri mai bne. În momentul în care negociezi pentru 500 de persoane este altceva. depinde şi de seriozitatea lor ca aceste contracte să fie respectate, să aibă credibilitate în anii următor. Ne gândim şi la dezvoltarea împreună cu Agro Clusterul pe linia vânzării de produse în standurile proprii. Asociaţia îşi doreşte să aibă un stand propriu în care să îşi poată desface produsele lactate proprii sau carnea rezultată din abatorizarea mieilor.

 

Se poate trăi dintr-o astfel de fermă şi din această activitate, a creşterii oilor?

 

E foarte greu, dar se poate trăi. E foarte importantă munca în familie. Cei patru oameni care lucrează acum la fermă sunt o familie, trei fraţi, iar unul dintre ei este cu soţia. Din patru încercări am ajuns la oamenii aceştia cu experienţă, cu dragoste de animale, am deplină încredere în ei, mi-au lăsat timpul necesar pentru a-mi termina alte proiecte. Pe viitor urmează să obţinem contracte preferenţiale pentru asociaţie cu ţări cum ar fi cele din Orientul apropiat şi să livrăm carnea refrigerată, nu congelată, adică să facem abatorizarea în ţară şi să trimitem carcasele.

Fermierul clujean Emil Turdean, între agricultura clasică temeinic făcută şi însămânţările cu iarbă în stil american

 

S-a apucat de agricultura în 1994, împreuna cu un asociat, insa din 2004 a pornit pe cont propriu firma S.C. Agro Turdean Impex SRL, cu sediul în Badeni, judetul Cluj. Emil Turdean este considerat unul dintre cei mai mari fermieri din Ardeal. Însa el nu îsi doreşte sa fie cel mai mare agricultor, ci cel mai performant. În acest scop se documenteaza, învaţă de la alţii, testeaza tehnologii noi, pe care apoi le aplică acolo unde are nevoie. S.C. Agro Turdean Impex SRL este unul dintre membrii de baza ai AgroTransilvania Cluster.

Emil Turdean a fost, pâna în 1994, mecanic de locomotiva la Depoul Cluj. A decis sa faca agricultura, dupa ce i-au fost retrocedate terenurile care i-au apartinut parintilor sai, în Badeni, în zona Moldovenesti, judetul Cluj. Prin firma sa, Agro Turdean SRL, Emil Turdean lucreaza o suprafata totala de 700 de hectare de teren pe Valea Ariesului. Majoritatea este  cultivata cu cereale, si soia – 400 hectare. Alte 130 hectare sunt cultivate cu sfecla de zahar, iar 50-60 de hectare sunt cultivate cu cartofi. Emil Turdean produce, de asemenea, pe alte zeci de hectare, grâu, floarea soarelui, soia si ceapa. Are si o ferma de bovine care va ajunge în curând la 400 de capete.  A obtinut mai multe certificate de calitate ISO 9001-2008, pentru culturi de leguminoase, seminte oleginoase, plante tehnice, cartofi, amenajari de spatii verzi, lucrari de taluzare a terenurilor si hidroînsamântari.

Cum creşte iarba pe marginea autostrăzii?

Daca v-ati întrebat vreodata de ce iarba de pe marginea autostrazilor creşte mai verde şi seamănă cu gazonul englezesc, atunci aflaţi ca e „un secret de fabricaţie”. A „înverzit” Autostrada Transilvania, dar si centura de ocolire a Clujului. Fermierul Emil Turdean a învatat sa faca acest lucru de la americani şi olandezi.

Între anii 1998 – 2002 a urmat cursuri de pregatire în Olanda, finantate de guvernul aceste tari, în domeniul tehnic agricol. Apoi a fost la specializare si în Statele Unite ale Americii. “Acolo am învatat sistemul de hidrosiding, adica hidroînsamântari. Sa stiti ca americanii nu îsi bat joc de natura si, ori de câte ori au ocazia, fiecare metru patrat îl fac verde”, spune Emil Turdean. Acest sistem de hidroînsamântari este folosit în special în domeniul industrial, nu în cel rezidential. “E o tehnologie costisitoare, pentru ca materiile prime sunt scumpe. În principiu, însamântarile de acest gen se fac prin injectarea în sol a unei solutii”, explica fermierul. Rata de reusita în folosirea acestei tehologii este de 75- 80%, în functie si de calitatea solului, dar si de conditiile meteo. “Este ca un atelier descoperit: depinzi si de vreme”, mai spune întreprinzatorul. Tot de la americani a învatat si principiul ecologic de a face agricultura si anume folosirea unei tehnologii de prelucrare minima a solului, care protejeaza mai bine mediul înconjurator. “Sunt deschis la tot ce e nou în domeniul agriculturii”, mai spune fermierul ardelean.

Sursa foto: citynews.ro

Text: Bianca Padurean, Transilvania Business